Imagine 2004:
Eu si prietenul meu in Parcul Izvor stam pe iarba, suntem certati (de altfel, ceva obisnuit la noi). E toamna, iar eu iubesc toamna. Privesc spre cer, apoi imi pironesc privirea pe blocurile din jurul parcului. Deodata il intreb: tu crezi ca fiecare om are un suflet pereche? nu stie exact. Eu cred ca da, ca un om iubeste o singura data, unii cred ca iubesc si la un moment dat, isi dau seama ca nu sunt fericiti si poate chiar se trezesc iubind, poate ca la 50 de ani. Eu il iubesc pe el si numai pe el pentru totdeauna. Si sufar ca ceva lipseste si nu stiu ce sa mai fac...
Imagine 2007:
Eu si iubitul meu (a sesiza diferenta!), in Hanul cu tei, pe acea banca subreda, in acel fum inecacios, cu cate o Silva bruna, pe ritmuri nebune de Metallica, Alice Cooper... Aceeasi imagine care se tot repeta de 2 ani si de care nu ne saturam. Sunt fericita, imi spun cat de mult il iubesc si deodata imi amintesc de acea zi din parc si il intreb: crezi ca fiecare isi are o jumatate undeva? Raspunde: eu stiu doar ca ideea mea despre iubire era diferita de a celorlalti si de aceea nu credeam ca voi reusi sa iubesc in aceasta viata. Te-am intalnit pe tine si acum te iubesc. Mai mult de atat nu se poate. Mai mult de atat nu se poate, intr-adevar. Dar eu mi-am amintit cum atunci credeam ca il voi iubi numai pe el (cel de atunci) si acum nu il mai iubesc, ba chiar cred ca a fost doar iluzia iubirii. Doar ca am suferit prea mult pentru o iluzie. Ironic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu